Băutura, muzica, testosteronul și opulența sunt doar câteva din cuvintele care pot caracteriza Bahama Mamas atunci când lumea îi calcă pragul. După o percheziție scurtă la intrare, am fost condus înăuntru, însă în ciuda mașinilor parcate afară și a unui grup de domni care stăteau la discuții pe alee, clubul era pustiu. Am servit o băutură profitând de faptul că pot asculta ce muzică doresc și m-am familiarizat puțin cu încăperile din club, după care am decis să o iau din loc.
La ieșire, însă, am fost abordat de domnișoara care se ocupa de pază împreună cu colegul ei. Trebuie să mărturisesc... Am o mică slăbuciune pentru orice e edgy, așa că machiajul ei m-a făcut să mai rămân pentru câteva minute. Timp în care mi-a povestit că deși acum nu era nimeni, atunci când lumea se mobilizează și se organizează să petreacă, clienții și clubul sunt greu de stăpânit.
Am încercat să o întreb dacă a resimțit vreo diferență recent, având în vedere influxul de cetățeni de care se bucură orașul, însă aceasta mi-a mărturisit:
Să știți că, în general, la noi e mereu activitate și nu pot spune că am sesizat o diferență acum. Lume vine cam în permanență oricum.
După care a urmat o discuție obișnuită în care mi-au fost oferite câteva sfaturi utile în legătură cu aventurarea prin oraș pe timpul nopții. Ușor, ușor și-au făcut apariția și câțiva clienți, așa că m-am folosit de acest prilej pentru a nu-i mai deranja pe angajații ocupați și foarte amabili. Mi-am luat rămas bun și abia odată ajuns la mașină am realizat că nu am aflat nici măcar numele persoanelor cu care tocmai avusesem poate cea mai plăcută discuție din această seară.
M-am uitat la ceas și am decis că e timpul să mă retrag la somn, dar nu înainte de a îmi face mișcarea de noapte. Din păcate, sala era atât de aglomerată încât am decis că o să sar peste antrenament și să mă îndrept spre casă. Bineînțeles, nu înainte de a servi ceva de la foodtruck-urile din parcare, pentru că de data aceasta nu erau doar unul sau două, ci trei, cu diverse sortimente de mâncăruri și băuturi.
În drum spre casă un incident m-a făcut să realizez că indiferent cât de mulți suntem în acest oraș, dacă nu avem grijă unul de celălalt, e ca și cum ar fi pustiu... După un ultim drum la spital, m-am dus acasă, m-am întins în pat, și am reflectat asupra celor întâmplate. Orașul e mai viu ca niciodată, și eu nu pot decât să vă urez: Să vă fie bine. Și dacă puteți, să le faceți bine și celor din jur.
Noapte bună, OGLand.
Comentarii